Cand eram in clasele primare, fratele meu a primit de Craciun o pusca cu aer comprimat. Indata am pregatit un poligon de trafere in curtea din spatele casei si ne-am petrecut dupa-amiaza tragand cu pusca la tinta. plictisindu-ne de usurinta cu care reusea sa nimereasca tinta, fratele meu m-a trimis sa aduc o oglinda cu maner. Si-a pus pusca invers pe umar, a fixat centrul tintei in oglinda si si-a executat cea mai buna imitare a lui Buffalo Bill. Insa nu a nimerit tinta. Nu a nimerit nici magazia din spatele tintei si nici gardul din spatele magaziei. Niciunul din noi nu avea habar in ce directie a zburat alicea. Totusi, vecinul nostru de peste drum stia. In curand aparut la gardul din spate, intreband cine trasese cu pusca cu aer comprimat si cine avea sa plateasca usa glisanta din sticla.

In acel moment mi-am renegat fratele. Mi-am schimbat numele de familie si am pretins a fi un vizitator din Canada, venit in vacanta. Tatal meu a fost mai nobil decat mine. Auzind zgomotul, a aparut in curtea din spatele casei, proaspat trezit din siesta lui de Craciun, si a vorbit cu vecinul.

Printre cuvintele lui erau si urmatoarele:
- Da, sunt copiii mei.
- Da, voi plati pentru greselile lor.

Intrebare : cine oare face ceea ce a facut acest tata, dar pentru fiecare din noi?